Mănăstirea Turnu

Istoria Mănăstirii Turnu începe în urmă cu peste 400 ani atunci când o parte dintre călugării de la Mănăstirea Cozia au trecut Oltul și s-au stabilit aici în căutarea unei vieți mai retrase. Numele provine de la turnul de observare existent încă din perioada traianică - se numea inițial ”schitul de după turn” și era un schit în ascultarea Mănăstirii Cozia.

La început, călugării veniți aici au săpat cinci chilii în stâncă (din care momentan au mai rămas doar două în curtea mănăstirii) și au ridicat câteva colibe, dar și o bisericuță de lemn în locul căreia, în 1676, a fost construită actuala bisericuță din piatră și cărămidă. Dintre acești călugări îi amintim pe sfinții Daniil și Misail, aceștia fiind canonizați de Biserica Ortodoxă Română în anul 2016. De altfel, moaștele cuviosului Daniil au fost descoperite la ultima restaurare a bisericii din anii ’90, acestea fiind așezate la baza altarului.

Referitor la bisericuță trebuie spus că aceasta a fost repictată de către Dimitrie Belizarie deoarece incendiul din 1925 a distrus aproape în totalitate pictura originală, iar ca un element distinct se remarcă în interior masa altarului care este o nișă în perete după modelul bisericilor Muntelui Athos.

În afară de această biserică, în incinta mănăstirii mai există și corpul mare, atipic ortodoxiei și românilor, având biserica paraclis la etajul superior, corp ce a fost construit fără fundație, din fasoane de piatră și având la bază stâncă.

Momentan se mai construiește biserica mare și casa mare de oaspeți, dar chiar și așa, există deja câteva locuri de cazare ce pot fi puse la dispoziție credincioșilor, inclusiv un camping.

Mănăstirea Turnu nu a avut cale de acces decât o potecă pe lângă ruinele turnului și un drum de acces prin Olt disponibil doar când acesta seca. După ce s-a construit calea ferată, aceasta a devenit principala cale de acces, mănăstirea având propria ei haltă. Abia după 1992 s-au construit și tunelele de acces pentru mașină.

La Mănăstirea Turnu se gospodăresc astăzi independent întru totul, ca o mare familie, 25 de călugări, fiecare având activitățile lui precum tâmplărie, croitorie, apicultură, grădinărit sau creșterea animalelor. În istoria sa însă, schitul a cunoscut și perioade mai grele precum cele din timpul comunismului când a funcționat doar cu o maică și un călugăr o bună bucată de vreme sau în timpul lui Carol I când a fost chiar închis pentru câteva luni de zile.

Hramul principal al mănăstirii este Schimbarea la Față și se prăznuiește în data de 6 august. Mănăstirea Turnu așteaptă cu brațele deschise credincioșii care vor să descopere acest lăcaș cu totul și cu totul aparte!

Mai multe fotografii

Descoperă Vâlcea Spirituală!

Urmărește Vâlcea Spirituală pe pagina de Facebook și canalul de Youtube!